Ursul panda este cunoscut si sub denumirea de ursul de bambus, hrana lor de baza fiind frunzele sau mugurii de bambus. Cu toate acestea, ei se hranesc si cu mamifere de mici dimensiuni desi ele sunt foarte greu de prins mai ales ca panda este un animal cu miscari destul de greoaie. Atunci cand nu reusesc, ursii panda se hranesc cu babmbus sau bulbi si radacini de plante, insa intr-o cantitate destul de mare insumand pana la 30 de kg de hrana pe zi, ei pierzand cam 16 ore pe zi numai pentru a se hrani.
Aceasta specie reprezinta un adevarat simbol al Chinei, motiv pentru care este o specie ocrotita prin lege, dar din pacate pe cale de disparitie.
In trecut, ursii panda ocupau o mare parte din teritoriile salbatice ale Chinei, putand fi intalniti si in zone cu o altitudine de pana la 1400 m, desi ei prefera zonele cu o clima blanda. In anul 2004, specialistii spuneau ca nu mai traiesc in libertate decat 1600 de exemplare, in prezent cateva grupuri traind in sud-vestul Chinei.
Se pare ca prima descriere a ursului panda a fost facuta de francezul Pere Armand David, in anul 1869 in urma unei expeditii in China.
Ceea ce ii deosebeste cu usurinta de restul speciilor, este coloritul blanitei, in special in zona capului. In afara de zona din jurul ochilor, de urechi, labute si umeri care sunt acoperite cu blanita neagra, restul corpului este acoperit cu blanita de culoare alba.
Ursii panda traiesc in mediul natural pana la 20 de ani. Femela da nastere unui pui la un interval de 2 - 3 ani. Puii, de dimensiunea unui hamster, cantaresc la nastere doar cateva sute de grame.
Desi la maturitate au o greutate de pana la 150 de kg, panda este un animal extrem de jucaus, indragind miscarea si mai cu seama tumbele ce ii distreaza pe cei care ii vad in gradinile zoologice din intreaga lume.
Aceasta specie reprezinta un adevarat simbol al Chinei, motiv pentru care este o specie ocrotita prin lege, dar din pacate pe cale de disparitie.
In trecut, ursii panda ocupau o mare parte din teritoriile salbatice ale Chinei, putand fi intalniti si in zone cu o altitudine de pana la 1400 m, desi ei prefera zonele cu o clima blanda. In anul 2004, specialistii spuneau ca nu mai traiesc in libertate decat 1600 de exemplare, in prezent cateva grupuri traind in sud-vestul Chinei.
Se pare ca prima descriere a ursului panda a fost facuta de francezul Pere Armand David, in anul 1869 in urma unei expeditii in China.
Ceea ce ii deosebeste cu usurinta de restul speciilor, este coloritul blanitei, in special in zona capului. In afara de zona din jurul ochilor, de urechi, labute si umeri care sunt acoperite cu blanita neagra, restul corpului este acoperit cu blanita de culoare alba.
Ursii panda traiesc in mediul natural pana la 20 de ani. Femela da nastere unui pui la un interval de 2 - 3 ani. Puii, de dimensiunea unui hamster, cantaresc la nastere doar cateva sute de grame.
Desi la maturitate au o greutate de pana la 150 de kg, panda este un animal extrem de jucaus, indragind miscarea si mai cu seama tumbele ce ii distreaza pe cei care ii vad in gradinile zoologice din intreaga lume.
Cu toate acestea, el prefera un mod de viata singuratic, retragandu-se in zone linistite sau pe ramurile arborilor inalti, locul in care le place in mod deosebit sa doarma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu