Paralizia nervului radial este una din cele mai des întâlnite leziuni ale nervilor la câini şi pisici. Câinii sau pisicile care suferă de paralizie la nervul radial nu-şi pot mişca normal membrul din faţă şi şchiopătează când merg, deseori târându-şi-l pe sol. Anatomie
Nervul radial este cel mai lung nerv situat la membrul din faţă şi este responsabil pentru mobilitatea cotului, a încheieturii şi a degetelor (ghearelor). În plus, acest nerv este cel ce asigură senzaţiile în partea superioară şi inferioară a membrului. Nervul radial începe din partea superioară a membrului din faţă, dintr-o legătură de nervi (numită „plex brahial”). Nervii care formează această legătură provin din coloana vertebrală, din zona gâtului. Nervul radial se întinde de la plexul brahial, pe sub partea superioară a membrului din faţă, după care trece deasupra cotului. Din acest punct, nervul radial pătrunde şi se ramifică în muşchii din partea inferioară a membrului şi se termină în labă.
Leziunea nervului
Când nervul radial este lezat, membrul din faţă paralizează. Severitatea simptomelor depinde de cât de tare este afectat nervul radial şi în ce parte a membrului a fost acesta lezat. Traumatismul membrului deasupra cotului, unde nervul este aproape de suprafaţă, este o cauză des întâlnită de paralizie. Alte cauze pot fi întinderea excesivă a plexului brahial (cauza comună fiind tragerea membrului departe de corp) sau prezenţa unei tumori la sau în jurul acestuia.
Semne ale paraliziei nervului radial
Câinii şi pisicile cu paralizie la nervul radial îşi pierd abilitatea de a-şi controla tricepşii şi muşchii care întind membrul din faţă: din acest motiv nu vor putea să întindă cotul sau partea inferioară a membrului, astfel acesta va rămâne îndoit. Rezultatul este un membru care nu poate sta drept sau nu poate suporta greutatea, partea superioară a labei atârnând deseori pe sol. În plus, senzaţiile din partea superioară a membrului din faţă pot fi reduse sau chiar absente.
Prognostic
Prognosticul pentru câinii şi pisicile cu paralizie la nervul radial depinde de cât de întinsă este leziunea nervului. Nervii sunt asemănători unor fire ce transportă electricitatea într-o casă. Fibrele nervilor, sau axonii, sunt ca firele şi tocul nervilor este ca acoperământul firelor. Sunt trei niveluri de leziune asociate cu nervii, depinzând de cât de tare este afectat nervul. Gravitatea leziunii va ajuta în determinarea diagnosticului.
- Neuropraxia: nervul îşi pierde funcţiile temporar, fără leziune anatomică. Astfel de leziuni se pot vindeca, asemănător legării unor fire.
- Axonotmesis: ruperea axonului care este urmata de distrugerea nervului dincolo de punctul de ruptura în interiorul unui înveliş protector intact. De exemplu împletitura unui fir se rupe în interiorul cablului. Acest tip de leziune este cauzată de cele mai multe ori de ciupit, strivit sau de presiune indelungată. Prognosticul unui astfel de tip de leziune este relativ. Poate dura de la săptămâni la luni până la remedierea completă. Fibrele nervoase se regenereaza cu aproximativ 1 mm pe zi. Dacă dinstanţa dintre capetele rupturii nu este prea mare iar acoperământul este intact, asigurând spaţiu creşterii fibrelor, există o şsansă ca nervul să se refaca la loc şi să asigure membrului o funcţiune aproape de cea normală.
- Neurotmesis: leziune a nervilor periferici, caracterizata prin intreruperea continuitatii anatomice. Cum ai tăia un fir în două bucăţi. Prognosticul pentru recuperarea acestui membru este dificil. Orice recuperare a funcţiei este prea puţin probabilă.
Întinderea leziunii poate fi determinată în timpul unui examenării veterinare a membrului afectat. Dacă animalul simte durere (lucru demonstrat de obicei prin ciupitul unui deget, animalul reatrăgându-şi membrul ca răspuns), atunci este o şansă ca membrul să revină la funcţiile normale, deoarece aceasta demonstrează că unele fibre nervoase sunt intacte. De obicei, dacă nu se sesizează nici o durere internă, înseamnă a fost afectat în întregime. În acest caz, şansele ca membrul să revină la funcţiile normale sunt foarte slabe.
Tratament si indicaţii
Este foarte important să protejaţi membrul afectat în perioada de recuperare. Din cauza faptului că pisica sau câinele nu-şi poate mişca membrul, îşi poate răni partea inferioară a acestuia, în special laba, tragând-o pe jos. Când muşchii îşi pierd conexiunile nervoase, încep să se atrofieze sau sa slăbească, de obicei după 5 zile. Fizioterapia poate fi folositoare în menţinerea circulaţiei sângelui în muşchii atrofiaţi. Dacă nervii lezaţi încep să se regenereze, animalul poate avea nişte senzaţii anormale din cauza membrului afectat. Această stare se numeşte parestezia. Senzaţiile anormale pot duce la mutilarea membrului, În acest caz, amputarea se ia în considerare, dacă procesul nu poate fi controlat.
Leziunile nervilor sunt foarte misterioase. Poate fi foarte dificil să prezici dacă funcţiile sale vor reveni la normal. Aşadar este foarte important să se determine gravitatea leziunii. Dacă învelişul protector al fibrelor nervoase încă este intact, atunci este o sansă ca membrul să revină la funcţiile normale. În aceste cazuri, timpul şi îngrijirea corectă sunt cele mai bune opţiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu