Animale

Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare. Celulele care le alcatuiesc corpul sunt lipsite de perete celular si de pigmenti fotosintetizanti. Celulele care au aceeasi structura si aceeasi functie sunt grupate in tesuturi, acestea alcatuiesc organe, care formeaza sisteme.

Au fost identificate peste un milion si jumatate de specii de animale si mai sunt inca multe milioane de descoperit. Animalele sunt organisme vii, care se gasesc in aproape toate habitatele Pamantului, inclusiv in adancurile oceanului, zona arctica, si chiar in interiorul altor animale si plante. Regnul animal este impartit in animale fara coloana vertebrala (nevertebrate), precum melcii si homarii si animale cu coloana vertebrala (vertebrate), precum broastele si maimutele. Nevertebratele formeaza aproape 97% din toate speciile de animale.

Nutritia animalelor este heterotrofa, folosind direct sau indirect,  substantele organice preparate de catre plante prin fotosinteza. Digestia este de tip ingestiv, fiind realizata, de obicei intr-o cavitate interna a corpului. Animalele se incadreaza astfel in categoria trofica a consumatorilor.

Majoritatea animalelor duc o viata activa, necesara cautarii hranei, ceea ce a dus la dezvoltarea unor sisteme senzoriale si de deplasare complexe. Miscarea intregului organism sau a partilor componente (la formele fixate) se bazeaza pe existenta unor fibre contractile de tip muscular.

Reproducerea este predominant sexuata. Fecundatia externa sau interna se realizeaza prin contopirea unui gamet masculin flagelat, mai mic si mobil, cu un gamet feminin, imobil si mai mare. Celula-ou se segmenteaza, trecand prin stadiile de: MORULA, BLASTULA, GASTRULA.

Regnul animal cuprinde urmatoarele increngaturi: spongieri, celenterate, viermi lati, viermi cilindrici, viermi inelati, moluste, artropode, echinoderme, stomocordate si cordate.

Ursul Koala

Ursul Koala (Phascolarctos cinereus) este un mamifer marsupial arboricol ierbivor ce traieste in Australia. El este singurul membru care a mai ramas in viata din familia Phascolarctidae. Numele de "koala" provine din limbile aborigene australiene si inseamna "fara bautura". Micul ursulet a capatat aceasta denumire datorita alimentatiei sale formate in principal din frunze de eucalipt, planta ce contine suficienta apa pentru ca ursuletul sa nu mai fie nevoit sa bea lichide. 

Koala este un animal de talie mica. El are o inaltime de 60 de cm si o greutate de aproximativ 20 de kg, iar corpul lui este acoperit de o blana de culoare gri-inchis, foarte fina. Pentru ca hrana lui principala este eucaliptul, blana ursului Koala are un miros placut. Isi petrece aproape toata ziua agatat de crengile copacilor, iar noaptea cauta radacini, larve si bulbi, cu care isi completeaza hrana de baza.

Koala este un animal solitar, fiind insotit doar in perioada imperecherii. Dupa acesta perioada femela naste un singur pui de marimea unui bob de mazare, pe care il tine in marsupiu. Dupa aproximativ 6 luni, puiul iese din marsupiu, fiind pregatit pentru primii pasi. In cazul in care puiul este bolnav si moare in marsupiu, mama nu se mai misca si nu se mai hraneste pana cand moare si ea. 

La inceputul secolulul XX numarul ursilor Koala din Australia de Sud s-a micsorat din cauza braconierilor, insa zona a fost repopulata ulterior cu ursi Koala adusi din statul Victoria.

Ursul Panda

Ursul panda este cunoscut si sub denumirea de ursul de bambus, hrana lor de baza fiind frunzele sau mugurii de bambus. Cu toate acestea, ei se hranesc si cu mamifere de mici dimensiuni desi ele sunt foarte greu de prins mai ales ca panda este un animal cu miscari destul de greoaie. Atunci cand nu reusesc, ursii panda se hranesc cu babmbus sau bulbi si radacini de plante, insa intr-o cantitate destul de mare insumand pana la 30 de kg de hrana pe zi, ei pierzand cam 16 ore pe zi numai pentru a se hrani.

Aceasta specie reprezinta un adevarat simbol al Chinei, motiv pentru care este o specie ocrotita prin lege, dar din pacate pe cale de disparitie.
In trecut, ursii panda ocupau o mare parte din teritoriile salbatice ale Chinei, putand fi intalniti si in zone cu o altitudine de pana la 1400 m, desi ei prefera zonele cu o clima blanda. In anul 2004, specialistii spuneau ca nu mai traiesc in libertate decat 1600 de exemplare, in prezent cateva grupuri traind in sud-vestul Chinei.

Se pare ca prima descriere a ursului panda a fost facuta de francezul Pere Armand David, in anul 1869 in urma unei expeditii in China.
Ceea ce ii deosebeste cu usurinta de restul speciilor, este coloritul blanitei, in special in zona capului. In afara de zona din jurul ochilor, de urechi, labute si umeri care sunt acoperite cu blanita neagra, restul corpului este acoperit cu blanita de culoare alba.

Ursii panda traiesc in mediul natural pana la 20 de ani. Femela da nastere unui pui la un interval de 2 - 3 ani. Puii, de dimensiunea unui hamster, cantaresc la nastere doar cateva sute de grame.

Desi la maturitate au o greutate de pana la 150 de kg, panda este un animal extrem de jucaus, indragind miscarea si mai cu seama tumbele ce ii distreaza pe cei care ii vad in gradinile zoologice din intreaga lume.

Cu toate acestea, el prefera un mod de viata singuratic, retragandu-se in zone linistite sau pe ramurile arborilor inalti, locul in care le place in mod deosebit sa doarma. 

    

Canarul (Serinus canaria)

Pasarile de apartament au fost dintotdeauna indragite de iubitorii de animale fie ei copii, fie ei oameni in varsta. Printre cele mai indragite se numara canarul care populeaza colivii din lumea intreaga, facand viata multor persoane mai frumoasa.

Originar din Insulele  Canare si Arhipelagul Azore, Serinus canaria este o pasare cantatoare de dimensiuni mici ce face parte din familia Fringillidae. Coloritul penelor si intretinerea usoara alaturi de mirificul cantec pe care masculii “il interpreteaza” foarte bine au facut cunoscut acest mic animal de companie pe intreg mapamondul.

Procurarea canarului trebuie facuta de la magazine de specilitate sau crescatori autorizati si este bine ce viitorii stapani sa faca mici investigatii cum ar fi: o palpare usoara a pieptului pentru a sesiza daca pasarea este prea slaba, o investigare a penajului ce trebuie sa fie moale si stralucitor, ascultarea miscarilor respiratorii pentru a identifica eventualele afectiuni respiratorii.

Alegerea coliviei pentru aceasta pasare nu pune mari probleme. Trebuie asigurat insa un spatiu suficient de mare pentru o deplasare fara probleme. Un spatiu de 160-170 cm² este ideal iar distanta dintre bare nu trebuie sa fie mai mare de 0.5 cm, pentru a se evita eventualele accidente. Colivia trebuie prevazuta cu 2 stinghii amplasate la o anumita distanta intre ele, cu oglinda daca pasarea este singura, cu diverse jucarii care o vor ajuta sa nu se plictiseasca si cu vasele aferente pentru hrana si apa. Amplasarea se va face intr-o camera in care lumina solara este accesibila dar nu cade direct pe canar iar curentii de aer proveniti de la diverse aparate nu sunt in apropiere. Curatenia se face ori de cate ori este nevoie, pentru un timp redus putand fi utilizate ziarele sau hartiile.

Serinus canaria iubeste prezenta stapanilor dar nu agreeaza contactul direct cu mana acestuia. Pentru a asculta mirificul cantec al masculului este de preferat ca acesta sa stea singur in colivie.

Igiena trebuie asigurata prin amplasarea un recipient cu apa in care papagalul se poate imbaia, pentru un aspect placut al penelor fiind recomandat acest ritual de doua ori pe saptamana. Cu o unghiera speciala, se poate asigura o lungime potrivita a unghiilor.
In permanenta, papagalului ii trebuie apa proaspata, o apa contaminata putand fi fatala.

Hrana canarului poate fi reprezentata de granulele mici, disponibile la magazinele de specialitate ce ii asigura o nutritie echilibrata. O dieta variata, in care sa fie incluse frunzele de spanac, papadia verde, feliile de strugurii si mar, mazarea, porumbul sau  bucatile mici de ou fiert va asigura o dezvoltare armonioasa si mai putine probleme de sanatate.

Printre bolile ce pot aparea la canari se numara: trichimonoza, febra papagalilor, variola, boli de ficat, capuse, atoxoplasmoza, un mediu curat si o nutritie echilibrata putand ajuta la prevenirea lor. In cazul in care apar astfel de probleme, medicul specialist este cel mai indicat sa ofere un tratament corespunzator.

Crocodilul alb

Crocodilul alb este o ciudatenie si o raritate a naturii. Se presupune ca numarul crocodililor albi din intreaga lume nu depaseste 10 - 15 exemplare. Singurul exemplar din Europa, Whitie, poreclit si ''Diamantul alb'', poate fi admirat intr-o gradina zoologica din Germania.

   Majoritatea exemplarelor au fost descoperite in Louisiana, un loc de unde provin de altfel o multitudine de specii aparte de animale. Desi erau considerati un simbol al tuturor lucrurilor bune din zona, crocodilii albi au fost dintotdeauna vanati pentru pielea lor folosita in confectionarea gentilor si incaltmintei de lux.

   Culoarea deschisa a corpului si mai ales ochii albastri, il fac sa para cu atat mai infricosator.

   Culoarea pielii este alba ca urmare a unor modificari genetice. Altminteri, au comportamentul clasic, hranindu-se in acelasi mod ca si ceilalti crocodili. Cu toate acestea, exemplarele albe nu pot trai foarte mult timp in mediul lor natural, motiv pentru care, fiecare dintre acestea a fost dus in gradini zoologice din intreaga lume, in spatii special amenajate si ferite de razele soarelui. Aici sunt hraniti cu pui, peste si carne rosie. In captivitate, nu sunt tinute mai multe exemplare in acelasi spatiu, ci separat, fiecare avand special amenjata piscina sa. 

   Datorita faptului ca pielea nu are o culoare de asa natura incat sa ii ajute in a se ascunde cu usurinta, crocodilul alb devine el insusi prada in fata atacatorilor. La maturitate, ei pot atinge o lungime a corpului de peste 3 metri si o greutate de peste 200 de kg.
   Ciudat este si faptul ca cercetatorii au constat ca toate exemplarele existente in lume sunt masculi.

   In mitologie se considera ca aceste animale albe sunt aducatoare de noroc.
Majoritatea persoanelor care vad crocodili albi spun ca prima imagine care le vine in minte este ciocolata alba. 

Ce nu stiai despre elefanti

• Elefantul isi foloseste urechile pentru reglarea temperaturii corpului.

• Urechile sunt unice si pot fi folosite pentru identificare ca si in cazul amprentelor.

• Durata de viata a elefantului poate depasi uneori 70 de ani.

• Elefantii plang, se joaca, rad si au o memorie incredibila!

• Desi am putea crede ca elefantii beau apa cu trompa, acestia folosesc aceasta parte a corpului numai ca ajutor in aceasta actiune. Trompa are peste 100.000 de muschi.

• Atunci cand un elefant se intoarce in grup dupa o perioada indelungata, au loc adevarate ceremonii de intampinare si sarbatorire a momentului revenirii.

• Puii de elefanti cantaresc la nastere aproape 90 kg.

• Creierul unui elefant matur are o greutate de aproximativ 5 kg (de circa 4 ori mai mult decat creierul omului).

• Inima elefantilor inregistreaza in jur de 28 de batai pe minut.

Albinele

Albinele sunt micutele insecte simpatice dar de care avem tendinta sa fugim, oricine nedorindu-si sa fie intepat de ele. Micutele insecte sunt printre putinele care aduc foloase omului (miere si ceara). Cu totii stiti ca albinele sunt cele care zboara din floare in floare in cautarea polenului. Sunt insa cu siguranta o gramada de lucruri pe care nu le stii inca despre ele.

O familie de albine este formata din: regina cunoscuta sub denumirea de matca, albinele lucratoare si trantorii. In general intr-un stup poate fi intalnita o singura matca ea deosebindu-se de restul albinele prin corpul putin mai lung si capul mic. Ea este cea raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine. Primavara ea poate depune pana la 3000 de oua pe zi timp in care albinele lucratoare o ingirjesc, ii asigura hrana si au grija de oua! Regina este de altfel si cea care are cea mai mare durata de viata traind pana la 4 ani. Albinele lucratoare sunt cele mai numeroase intr-un stup chiar si in comparatie cu trantorii care se gasesc in numar de doar pana la cateva sute.

Harnicute cum le stim, albinele lucratoare desfasoara in stup o multime de activitati: rimesc si depoziteaza nectarul, preseaza polenul,curata stupul, cladesc fagurii de ceara, pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul si toate astea in primele 20-21 zile de viata. Dupa aceasta zi ele devin albine culegatoare putand zbura in cautarea polenului cu o viteza de pana la 24 km/ora. Albinele pun nectarul in celulele fagurelui realizat anterior determinand apoi evaporarea apei din el prin miscari extrem de rapide ale aripilor.

Trantorii traiesc maxim 24 de zile si, spre deosebire de suratele lor, nu au ac motiv pentru care pierd in fata lor in lupta pentru viata.

Interesant este faptul ca pe langa toate aceste minuni, albinele pot comunica intre ele extrem de bine. Comunicarea se face prin sunete dar mai ales prin miscarile corpului. De exemplu in momentul in care o albina ajunge intr-o zona cu multe flori ea isi anunta surorile printr-un zbor in forma cifrei 8 aratandu-le prin pozitia corpului si directia in care trebuie sa zboare.

Cresterea albinelor, activitate ce aduce de altfel o multime de beneficii, este practicata inca din antichitate, ceara fiind folosita mai cu seama in confectionarea lumanarilor iar mierea fiind folosita pentru consum. Acestea sunt folosite insa si pentru vindecarea unor boli dar si in industrie. 

Cei mai fascinanti fluturi

Unii dintrei cei mai fascinanti fluturi din intreaga lume sunt cei ce fac parte din cele 80 de specii de Morpho.

Menelaus Blue Morpho este de departe unul dintre cei mai apreciati fluturi apartinand acestei specii. Intalnit in general in America Centrala si de Sud, Menelaus Blue Morpho, are, asa cum spune si numele, aripile de un albastru electrizant, cele ale masculilor fiind insa mai aprins colorate decat ale femelelor.

Partea de dedesubt a aripilor lasa impresia unui mozaic ce imbina culori precum maro, gry, negru si rosu ceea ce ii ajuta sa devina practic invizibili in fata pradatorilor, aceste culori confundadu-se din anumite pozitii cu frunzisul padurilor. Coloratura mai aprinsa a aripilor masculului are rolul de a intimida rivali ce indraznesc sa zboare pe teritoriul lor.

Dat fiind aspectul metalic al aripilor, acoperite cu solzi microscopici, acestea reflecta lumina in diferite nuante si unghiuri, asemeni stralucirii unui diamant, ceea ce il face sa poata fi vazut de la distante extrem de mari.

Este un fluture de dimensiuni considerabile, avand o deschidere a aripilor de aproximativ 18 centimetri. Menelaus Blue Morpho poate fi zarit in general ziua, atunci el fiind cel mai activ.
Noaptea, isi pliaza aripile in asa fel incat culorile inchise de pe dosul aripilor sa fie practic ca si un scut de aparare, atunci fiind practic aproape invizibil.

          

Numit dupa Menelaus, un rege spartan, acest fluture este vazut adesea zburand in inaltul padurilor tropicale, fiind rare ocaziile cand acesta se apropie destul de mult de pamant.

Adultii se hranesc cu sucul plantelor si fructelor cu ajutorul trompei, in timp ce larvele se hranesc cu plante si doar pe timpul noptii.
Durata de viata insumeaza doar aproximativ 137 de zile, adultul traind practic numai o luna, cealalata perioada fiind practic cea de evolutie a larvei sau omizii.

Desi ar trebui protejati pentru frumusetea lor, acesti fluturi au fost adesea ''vanati'' de oameni, acestia atragandu-i in zone in care ar fi fost usor de prins cu ajutorul unor momeli luminoase de culoare albastra. Ulterior, fluturii prinsi erau folositi fie ca si componente ale unor suveniruri sau obiecte artizanale cum ar fi tablourile, cat mai ales in decorarea mastilor de petrecere prin folosirea aripilor atat de frumos colorate, precum si la decorarea bijuteriilor.

        

Alimente toxice pentru pasarile de companie

Pentru ca pasarile sunt animale foarte sociabile, multi proprietari le permit prietenilor inaripati sa ia masa cu ei. In timp ce impartirea hranei cu pasarea dumneavoastra poate fi foarte distractiva (ca sa nu vorbim si de satisfactia psihica a animalului), exista destul de multe alimente umane care pot face rau inaripatei.

Proprietarii de pasari de companie trebuie sa stie care alimente pot fi impartasite cu pasarea si care reprezinta un risc major pentru sanatatea animalului. Urmeaza o lista cu cele mai intalnite alimente care pot face rau pasarilor de companie:

1. Ciocolata este un aliment excelent de impartasit cu ceilalti membri ai familiei, insa poate fi chiar fatal pentru pasarile de companie. La inceput, intoxicatia cu ciocolata afecteaza sistemul digestiv al pasarii, provocand stari de voma si diaree. Pe masura ce problema de sanatate se agraveaza, centrul nervos al pasarii este afectat, mai intai provocand atacuri de apoplexie si in final moartea.

2. Coaja si miezul de avocado provoaca probleme cardiace si chiar atacuri de cord la pasarile de companie. Desi nu exista date concludente despre efectele acestui popular fruct asupra pasarilor, este mai bine sa pastrati o atitudine rezervata fata de accesul prietenilor inaripati la produse din avocado.

3. Va vine sa credeti sau nu, merele (pe langa alti membri din familia Rosaceae, precum visinele, piersicile, caisele si perele) contin cantitati mici de cianura in semintele lor. Pe langa semintele periculoase, fiti atenti si la posibilitatea ca exteriorul fructului sa nu fi fost stropit cu pesticide. Asigurati-va ca ati curatat bine coaja marului si ca ati indepartat semintele.

4. In timp ce folosirea cepei si a usturoiului in cantitati mici este acceptabila, consumul excesiv poate cauza vomitare, diaree si o serie intreaga de probleme digestive. S-a dovedit ca expunerea prelungita la ceapa poate provoaca o afectiune a sangelui numita anemie hemolitica, urmata de probleme ale aparatului respirator si, in final, decesul pasarii.

5. Chiar daca proprietarii de pasari de companie responsabili nu ar avea niciodata neinspiratia de a oferi alcool prietenului inaripat, au existat situatii in care pasari nesupravegheate au baut din cocktail-uri. Asigurati-va ca pasarea este inchisa in colivia ei atunci cand in casa se serveste alcool. Chiar si cantitati mici, bauturile alcoolice pot fi fatale pentru pasare.
 
6. Rosiile, ca si cartofii, reprezinta alimente delicioase pentru pasarile de companie. Tulpina si frunzele acestor plante sunt insa foarte toxice pentru animalele de companie. Atunci cand oferiti pasarii o rosie, asigurati-va ca leguma a fost curatata si taiata bine, avand partile verzi indepartate. Astfel, pasarea va fi ferita de expunerea la toxine.

7. Toate animalele au nevoie de sare, insa cantitati prea mari pot face rau pasarilor de companie. Inaripatele care au consumat prea multa sare pot suferi de dehidratare, disfunctii renale sau chiar pot muri. Trebuie sa aveti grija ca pasarea dumneavoastra de companie sa nu consume prea multe alimente sarate.

8. Cafeaua sau ceaiul sunt foarte populare printre oameni, insa cafeina continuta de aceste bauturi poate fi foarte periculoasa pentru pasarile de companie. Cafeina provoaca afectiuni cardiace la pasari si este asociata cu hipertensiune, aritmie, hiperactivitate si stop cardiac. Daca doriti sa oferiti o bautura speciala pasarii, mai bine faceti un suc natural din fructe. Astfel, veti satisface atat papilele gustative cat si cerintele nutritionale ale inaripatei.

9. Boabele de fasole gatite sunt un aliment foarte bun pentru pasarile de companie, insa crude si uscate, aceste boabe pot fi extrem de periculoase pentru sanatatea inaripatelor. Boabele de fasole negatite contin o otrava numita hemaglutina, care este foarte toxica pentru pasari.

Lunile calde si animalele de casa exotice

Toate animalele sunt predispuse la problemele asociate cu caldura, asa ca in lunile cu temperaturi ridicate trebuie sa acordati o atentie sporita modului in care animalele dumneavoastra de companie fac fata caldurii. Pentru animalele de companie cu "sange rece", precum reptilele si amfibienii, perioadele calde din timpul anului sunt, in mod special, periculoase. Diferite specii de reptile au diferite temperaturi optime, dar majoritatea se incadreaza intre 20 si 39 de grade Celsius.

Trebuie sa va asigurati ca acvariile si custile nu sunt expuse direct la razele solare printr-o fereastra. Altfel, hipertermia poate deveni o reala problema (aceasta masura este valabila pentru orice perioada a anului). In cazul in care cusca animalului se supraincalzeste, incercati sa o mutati intr-un loc din casa mai racoros (de exemplu, in subsol) sau cumparati aparate de aer conditionat. Totusi, daca va hotarati sa apelati la aparate de aer conditionat, aveti grija ca temperatura din camera sa nu scada prea mult.

Reptilele, amfibienii si alte animale cu "sange rece" prezinta un numar de probleme speciale cand sunt confruntate cu temperaturi inalte. Aceste creaturi depind de mediul inconjurator pentru a-si regla temperatura corporala, asa ca stapanii trebuie sa se asigure ca animalele lor de companie beneficiaza de temperatura si umiditatea optime pe tot parcursul anului. Faceti-va un obicei din a verifica regulat temperatura din interiorul custilor (nu incercati sa presupuneti temperatura in functie de cea din camera).

Tineti animalele cu "sange rece" departe de ferestre si de zonele cele mai calde ale casei. Pentru speciile tropicale s-ar putea sa nu aveti nevoie decat de oprirea incalzitoarelor acvariului pentru cateva ore in timpul amiezii. O metoda in care puteti racori o reptila in timpul zilei este sa umpleti o sticla de plastic cu apa, sa o inghetati si sa o inveliti cu un tricou sau prosop. Puneti sticla inghetata in cusca pentru ca temperatura din jurul animalului sa scada. Aceasta metoda este insa destul de riscanta avand in vedere ca nu aveti controlul asupra schimbarii de temperatura. Pentru amfibieni, care prefera apa putin mai rece, puteti scade temperatura apei adaugand cuburi de gheata facute din apa fara clor sau punand o sticla cu apa inghetata sa pluteasca in acvariu. Trebuie sa fiti atenti pentru a evita fluctuatiile prea drastice de temperatura.

Un alt factor care poate afecta viata animalelor de casa cu "sange rece" este umiditatea. Trebuie sa urmariti nivelul de umiditate folosind un higrometru plasat in cusca animalului. Pentru a mentine un nivel optim de umiditate ajustati ventilatia custii. In cazul in care veti creste  ventilatia, nivelul de umiditate va scadea. Daca locuiti intr-o zona cu clima umeda atunci animalul va avea nevoie de mai multa ventilatie. Daca traiti intr-o zona cu clima uscata si calda, ar trebui sa diminuati nivelul ventilatiei. Adaugarea unui vas suplimentar cu apa ajuta la mentinerea unui nivel acceptabil de umiditate.

Temperaturile ridicate din timpul verii cresc riscul dezhidratarii, care se poate instala foarte repede, mai ales in cazul animalelor mici. Asigurati-va intotdeauna ca animalul de companie are acces la apa si ca aceasta este curata si proaspata. Pentru animalele care primesc apa printr-un mecanism special, trebuie sa aveti grija ca acesta sa functioneze normal. Pentru animalele care se adapa dintr-un vas, trebuie sa va asigurati ca recipientul nu poate fi rasturnat cu usurinta. In timpul lunilor calde, schimbati apa din vas de mai multe ori pe zi.

Cameleonii

Animalele de casa nu mai reprezinta de mult un subiect necunoscut; pe langa animalele “traditionale”, iubitorii de animale au inceput sa creasca in propriile case animale din ce in ce mai diferite si mai exotice, cameleonii fiind doar una din multele rase de  animale exotice care se pot adapta la viata de apartament. Cameleonii sunt o specie de reptile foarte apreciata de crescatori si foarte "haioasa" prin aspectul fizic – ochii care par ca se rotesc tot timpul, limba foarte lunga in comparatie cu trunchiul, degetele -  putem spune ca avem mai multe animale in unul singur prin abilitatea cameleonului de a-si schimba culoarea. La prima vedere un camelon poate parea un animalut simplu de crescut, dar situatia nu sta chiar asa; pentru cresterea si ingrijirea in bune conditii a unui cameleon sunt necesare o serie de  cunostinte despre ingrijirea lui in captivitate, cunostinte despre: alegerea speciei, adapost, hrana, sanatate. Cu siguranta nu sunt animale pentru o persoana comoda, fara timp liber sau pentru copii (a nu se intelege ca nu pot fi lasati in preajma copiilor, nu pot fi lasati in grjia lor permanenta). Daca va hotarati sa adoptati un cameleon atunci asigurati-va ca va puteti documenta despre toate aspectele cu privire la hrana si ingrijire, daca acestea nu sunt produse in conditii propice, animalul nu va supravietui. Fiecare specie de cameleon are alte reguli de hrana si ingrijire, supravietuiesc la temperaturi diferite si mananca alimente diferite. Asigurati-va ca animalul pe care il doriti este nascut in captivitate, asa se va adapta mai usor la mediu. In ceea ce priveste personalul medical specializat, trebuie mentionat ca nu exista foarte multi medici veterinari care sa poata oferi orice informatie despre cameleon, tot in grija dumneavoastra ramane si sarcina de a cauta cat mai multe materiale informative. Atunci cand un cameleon este bolnav, sansele sale de insanatosire sunt destul de reduse, este o problema a speciei - insa, vestea buna este ca nu se imbolnavesc foarte usor. Un cameleon va fi sanatos daca este crescut intr-un mediu propice si, foarte important, sunt animale sensibile a caror sanatate are de suferit din cauza stresului. Pentru a putea preveni orice problema de sanatate, invatati comportamentul lui inca din primele zile de cand il luati in ingrijire; daca isi pierde pofta de mancare sau este apatic, chiar si pentru o zi, nu mai asteptati, apelati imediat la medic sau orice alta sursa necesara pentru a remedia problema. Primele semne ca un cameleon este bolnav sunt cele referitoare la hrana, pe care o ignora. Apa este un element vital in viata unui cameleon, o singura zi fara aportul necesar de apa poate produce o deshidratare severa. Daca observati dificultati in miscari, poate fi o problema de nutritie dar in acelasi timp poate fi o problema a structurii oaselor sau chiar de temperatura (prea scazuta). Conditii de locuit Cameleonii sunt animale care, in mediul lor natural, traiesc in copaci si arbusti. Daca nu puteti sa-i asigurati un spatiu necesar pentru locuinta, mai bine va orientati spre achizitia unui alt animal. In conditiile in care cameleonul nu are la dispozitie spatiul si amenajarile necesare pentru locuit, starea sa de sanatate se va degrada vizibil, va fi foarte apatic si de asemenea foarte stresat. Pentru a amenaja locuinta aveti nevoie de plante verzi, unele mai inalte – pentru catarat, altele joase, se poate folosi gazonul artificial sau nisipul pentru partea de jos a custii; pentru a nu ingera bucati de nisip sau pietre, mancarea trebuie pusa in vase speciale. Totul ar trebui ingradit in asa fel incat animalutul sa nu "plece la plimbare" prin casa si sa nu-l mai gasiti. Ventilatia este de asemenea o problema importanta. Cameleonul are nevoie de o temperatura constanta si o sursa de lumina, pentru aceasta se poate folosi o lampa deasupra custii; lumina ajuta si la termoreglarea organismului. Hrana Cameleonii, in mediul natural, se hranesc cu insecte vii si asa se vor hrani si in captivitate. Varietatea este esentiala in dieta unui cameleon, din pacate oferta de mancare pentru cameleoni in magazinele de specialitate este limitata si scumpa. Daca credeti ca aveti posibilitatea de a “vana” insectele din spatiile verzi din jurul casei, nu uitati ca vegetatia este tratata cu pesticide si ca iarna insectele nu sunt usor de gasit. Vitaminele sunt absolut necesare; fara ele, in scurt timp vor aparea probleme de nutritie care inevitabil vor duce catre alte probleme de sanatate. In ceea ce priveste apa, este necesar un sistem de miscare a apei, cameleonilor nu le place apa statuta. Asa cum am mai mentionat, cresterea unui cameleon nu este o treaba usoara dar acest lucru nu trebuie sa descurajezee iubitorii de animale - prin perseverenta si prin alocarea unui interval de timp suficient de mare pentru a-l petrece in compania animalului si pentru acumularea de informatii, orice iubitor de animale exotice poate avea un cameleon perfect sanatos.

Sarpele ca animal de companie

Serpii sunt animale fascinante si, daca sunt abordati cum trebuie, pot fi niste animale de casa destul de sigure. Aceste reptile au nevoi specifice si ar trebui tinute decat de persoane gata sa inteleaga si sa respecte aceste nevoi. Daca iti doresti un sarpe pe post de animal de companie trebuie sa iei la cunostinta toate aspectele unice ale cresterii unui astfel de animal si care specii se potrivesc cel mai bine unui stapan incepator.

Inainte de toate trebuie sa realizezi ca, atunci cand alegi un sarpe ca animal de companie, iti iei un angajament pe termen lung. Multi serpi traiesc peste 20 de ani. Serpii sunt animale de prada si trebuie hraniti in consecinta. Va trebui sa rezervi ceva spatiu in congelator pentru a depozita "prada", cum ar fi rozatoare sau pui de gaina. Serpii sunt experti in evadari si trebuie sa te asiguri ca ai asigurat toate posibilele iesiri din casa pe care le poate gasi reptila.

In cazul in care iti doresti un sarpe ca animal de casa, cea mai buna alegere este sa achizitionezi un exemplar crescut in captivitate. Serpii prinsi in salbaticie sunt mai predispusi la stres, la paraziti si la diferite boli. De asemenea, serpii care au fost prinsi in natura pentru a fi vanduti sunt mai greu de stapanit.

In momentul in care te-ai hotarat la un sarpe, nu uita sa ceri de la vanzator cat mai multe informatii despre animal. Nu strica nici sa ceri sa ti se arate cum animalul se hraneste, pentru a vedea daca sarpele mananca prada deja omorata si daca are probleme cu alimentatia. Pitonul este  recunoscut pentru probleme legate de hranire. Majoritatea serpilor ar trebui hraniti cu prada de aceleasi dimensiuni ca cea mai lata zona a corpului reptilei. Asta inseamna ca, pe masura ce sarpele creste, va trebui sa ii oferi si o prada mai mare.

Speciile de serpi recomandate pentru incepatori sunt "serpii de ferma"(Elaphe guttata), "serpii regali" si "de lapte" (Lampropeltis triangulum) si pitonii "pitici" (Python regius). Aceste specii sunt de marimi rezonabile, destul de usor de ingrijit si tind sa fie destul de docile. Este bine ca stapanii incepatori sa se fereasca de unele specii de serpi, precum Boa constrictor, piton birmanez (Python molurus bivittatus), pitoni si boa cataratori sau serpi de apa. In general, trebuie evitati serpii constrictori, veninosi sau cei mai greu de intretinut.

Reptilele folosesc caldura din jurul lor pentru a-si regla temperatura. Pastrarea unei temperaturi corporale adecvate la serpi este foarte importanta pentru functii precum digestia. Acvariul in care este tinut sarpele trebuie incalzit doar intr-o parte pentru a oferi animalului posibilitatea de a-si regla temperatura. In salbaticie, multe specii de serpi isi scad temperatura in timpul noptii. Trebuie sa aveti in vedere si acest aspect. Puteti sa imitati conditiile din natura scazand intensitatea sursei de caldura din acvariu in timpul noptii.

Corectarea comportamentului inadecvat al pasarilor de companie

Daca nu le tratam cu trebuie, pasarile de companie pot deveni destul de distrugatoare sau chiar ne pot rani. Instinctele si caracterul inerent vietii in salbaticie pot face pasarile sa se comporte inadecvat in ceea ce-l priveste pe stapan. Abordarea acestor probleme de comportament ale pasarii poate fi destul de solicitanta pentru proprietar, avand in vedere ca prietenul inaripat este un animal foarte sociabil si sensibil din punct de vedere emotional.


Reguli ale disciplinei "aviare"

Chiar daca uneori pasarea dumneavoastra se va comporta intr-un mod care va deranjeaza sau chiar va enerveaza la culme, este important sa va amintiti de aceste reguli cand reactionati la actiunile inadecvate ale prietenului inaripat:

- Niciodata nu loviti o pasare. Pasarile sunt animale extrem de fragile si chiar si cea mai mica bruscare poate provoca o rana severa sau chiar moartea. Abuzarea fizica a pasarii poate duce si la probleme psihologice ireversibile si poate incuraja agresivitatea si rautatea.

- Nu fiti suparat mult timp. Pasarile sunt foarte inteligente dar si foarte sensibile. Cand va exprimati dezaprobarea cu privire la comportamentul pasarii, faceti o mustrare scurta si calma. Prelungirea atentiei negative poate provoca stres emotional pentru animalul dumneavoastra de companie.

- Nu compromiteti sanatatea pasarii. "Pedepsirea" prietenului inaripat prin refuzul de a-i oferi mancare sau curata colivia nu este deloc o metoda buna prin care sa abordati o problema de comportament. Asemenea actiuni nu numai ca sunt pline de cruzime dar pot cauza probleme atat fizice cat si emotionale pentru pasare.

Pentru a face pasarea sa inteleaga ca a facut un lucru gresit este necesar sa cunoasteti modul corect in care sa reactionati. In timp ce raspunsul unei persoane la comportamentul inadecvat al alteia poate fi destul de galagios si expresiv, o pasare poate interpreta aceasta reactie si limbajul corpului aratat de stapan ca fiind semne ale unor emotii pozitive. Asta inseamna ca pasarea poate crede ca dumneavoastra chiar apreciati acest comportament. In concluzie, ca sa faceti fata unei probleme de comportament a pasarii dumneavoastra, trebuie sa va "antrenati" singur in aceeasi masura in care "antrenati" animalul de companie.


Fa-o sa inteleaga ca a gresit

Cu rabdare si consecventa, s-ar putea sa nu treaca foarte mult pana cand pasarea dumneavoastra va intelege ce doriti de la ea. Pentru a raspunde in mod corect la comportamentul inadecvat al prietenului inaripat, urmatoarele indicatii va pot fi de mare ajutor:

- Invatati pasarea comanda "Vino". Cand prietenul inaripat a facut vreo prostie, chemati-l pe degetul dumneavoastra si aduceti-l la nivelul ochilor.

- Fiti foarte expresiv. Nu va temeti sa va incruntati la pasare. Inaripatele sunt capabile sa inteleaga expresii faciale. Folositi o voce linistita cand spuneti pasarii ca a facut ceva gresit. Fiti cat mai scurt si la obiect. Veti fi uimit de cat de eficiente vor fi aceste discutii "fata in fata".

- Asezati pasarea inapoi pe locul in care sta de obicei. Dupa ce v-ati facut cunoscuta nemultumirea, lasati pasarea sa se mute de pe degetul dumneavoastra. Lasati-o sa reflecte singura la ce s-a intamplat pentru cateva minute. Intoarceti-va cu o atitudine vesela si incepeti sa va jucati cu pasarea. Aceasta isi va da seama ca nu mai sunteti suparat pe ea si ca apreciati faptul ca este cuminte.


Perseverenta este cheia

Fiecare pasare are propria personalitate si unele vor invata mai repede decat altele. Nu trebuie sa va descurajati in cazul in care comportamentul animalului dumneavoastra de companie nu se schimba peste noapte. Cata vreme sunteti perseverent in ceea ce priveste metodele de antrenament, pasarea probabil ca va intelege mai repede ce doriti de la ea. Tineti minte ca un comportament corectat se obtine printr-o atitudine pozitiva. Daca observati ca pasarea se comporta tot mai bine, nu ratati sansa de a o lauda vizibil. Cu putin efort, rabdare si dragoste, pasarea dumneavoastra se va comporta exemplar in cel mai scurt timp.

Alegerea unei reptile sanatoase

Reptilele de pe piata animalelor de companie sunt predispuse la stres si se pot imbolnavi foarte repede, mai ales daca nu sunt ingrijite cum trebuie. Atunci cand va hotararti sa luati acasa un sarpe, o testoasa sau o soparla, exista mai multe aspecte legate de reptile pe care trebuie sa le urmariti pentru a fi siguri ca adoptati un animal sanatos.

Incepeti examinarea reptile printr-o evaluare scurta a intregului corp al animalului. Reptilele ar trebui sa aibe un corp musculos si evitati animalele care arata foarte slabe (urmariti daca oasele bazinului sau ale cozii sunt evidente) sau care au umflaturi anormale pe picioare. Serpii ar trebui sa aibe o forma rotunda bine definita iar coloana vertrebrala nu ar trebui sa fie vizibila. Broastele testoase ar trebui sa aiba destul tesut intre gat si picioarele din fata.

Si pielea sau carapacea sunt importanti indicatori ai sanatatii reptilei. Daca pielea este foarte ridata si are un aspect tocit, atunci animalul probabil ca este dehidratat. Pielea ar trebui sa fie supla si fara semne de muscaturi sau zgarieturi (aceste leziuni pot dezvolta abcese mai tarziu). De asemenea, ar trebui sa verificati si burta pentru a identifica semne ale arsurilor. Testoasele ar trebui sa aibe o carapace ferma, fara defecte (carapacea moale si cu defecte sunt semne ale unor boli grave).

Verificati starea de curatenie generala a animalului. Daca exista materiale fecale pe burta sau pe spatele animalului, inseamna ca reptila a fost tinuta intr-un mediu supraaglomerat sau insalubru. Verificati si daca exista fecale in zona cea mai ventilata a custii. In cazul in care resturile sunt stranse toate in acel loc puteti suspecta prezenta unei boli sau a unei infectii parazitare.

Ochii reptilei ar trebui sa fie curati, fara crusta sau alte resturi. Ochii umflati pot indica o boala sistemica, mai ales in cazul testoaselor. Interiorul gurii reptilelor trebuie sa fie de culoare roz aprins. Daca interiorul gurii are o culoare palida sau inchisa,  atunci animalul poate suferi de o boala sistemica. Trebuie sa fiti ingrijorati pentru sanatatea reptilei si daca pe limba sau in interiorul gurii animalului vedeti mici pete galbene, albe sau verzi.

Capul unei reptile ar trebui sa fie perfect simetric. Umflaturile sau asimetria falcilor pot indica o boala a oaselor, o infectie sau un abces. Este bine sa verificati si prezenta capuselor, mai ales in zona capului, gatului si a burtii reptilei. Desi este usor de tratat, prezenta capuselor poate arata faptul ca reptila a fost tinuta intr-un mediu murdar si nesanatos.

Cand alegeti o reptila, cereti voie vanzatorului pentru a manui putin animalul. Verificati forta necuvantatoarei. O reptila docila si apatica probabil ca este bolnava. O testoasa ar trebui sa-si traga cu putere picioarele daca este apucata de ele. Serpii si soparlele ar trebui sa aibe un bun tonus muscular iar slabirea si tremuratul pot indica o afectiune metabolica a oaselor.

Urmariti comportamentul reptilei. Aceste animale trebuie sa fie alerte si impulsive. Majoritatea reptilelor se opun manuirii si se vor zbate cand sunt tinute. O reptila domesticita e mai usor de stapanit dar ar trebui totusi sa fie alerta si rapida in reactii. Daca animalul pare letargic si lipsit de reactie, probabil ca este slabit si sufera de o boala. Exceptie de la aceasta regula fac reptilele tinute la temperaturi scazute.

Verificati daca reptila sufera de vreo boala respiratorie. Semnele unei astfel de afectiuni includ scurgeri in zona ochilor si a nasului, respirarea pe gura  (se poate intampla si daca acvariul este prea cald) sau suieraturi produse atunci cand reptila respira.


Ponturi la alegerea unei reptile:

1. Incercati sa gasiti o reptila nascuta si crescuta in captivitate. Reptilele prinse in salbaticie pot fi extrem de stresate si se vor imbolnavi repede.

2. Evitati tentatia de a "salva" o reptila care pare bolnava sau care nu este ingrijita cum trebuie. Desi acest gest este unul nobil, ganditi-va ca animalul pe care il adoptati va fi inlocuit de un altul la fel de neglijat si stresat. Asta ca sa nu mai vorbim de costurile importante pe care le veti suporta pentru ingrijirea reptilei. Cel mai bine este sa reclamati persoana care vinde astfel de animale neglijate la o autoritate competenta.

3. Aranjati locul in care va sta reptila inainte de achizitionarea animalului. Necuvantatoarea va fi deja destul de stresata de mutatul intr-un nou mediu si trebuie sa ii usurati procesul de adaptare la noua casa.

4. Daca o reptila pare sanatoasa dar este tinuta intr-un mediu insalubru, fiti precauti inainte de a o cumpara. Stresul cauzat de neglijenta poate face ca reptila sa fie predispusa la boli care vor aparea mai tarziu.

Malocluzia la caini

In mod normal, un catel are 28 de dinti pana implineste sase luni. In cele din urma, cainii adulti din majoritatea raselor vor avea 42 de dinti. O aliniere gresita a dintilor cainelui, sau malocluzie, se produce atunci cand suprapunerea ansamblului dintilor de pe un maxilar pe celalalt este incorecta in momentul in care cand gura este inchisa.

Cele mai intalnite probleme de sanatate care se pot produce ca efect al malocluziei sunt: ranile din interiorul gurii; afectiuni periodontale; uzura prematura a dintilor, fracturi ale maxilarului. Cainii care sunt afectati de malocluzie vor avea dificultati sa mestece, sa apuce hrana din vas si s-ar putea sa prefere decat bucatile mari de mancare. De asemenea, aceste patrupede sunt predispuse la acumularea de tartru si placa dentara.

Varfurile premolarilor de sus (dintii din spatele caninilor) ar trebui sa vina in spatiul dintre premolarii de jos, insa in cazurile cele mai intalnite de malocluzie aceasta aliniere este imperfecta.  Cazurile de malocluzie sunt destul de intalnite la rasele de caini cu fata plata (brahicefalice), precum Pechinez, Pug, Boston Terrier sau Shih Tzu.

Un alt tip de malocluzie se produce atunci cand maxilarul superior este mai lung decat cel inferior. Cateii nascuti cu aceasta problema isi vor reveni singuri daca diferenta dintre cele doua maxilare nu este prea mare. Totusi, muscatura unui caine se va forma definitiv dupa zece luni de la nastere. Dincolo de acest moment, remedierea problemei dentare nu se va produce fara interventie medicala. Odata cu aparitia dintilor permanenti, malocluzia poate provoca probleme foarte serioase tesutului moale din gura si extractiile sunt uneori necesare.

Majoritatea cazurilor de malocluzie au cauze ereditare si nu necesita tratament. In unele situatii extractiile sunt necesare. Daca patrupedul dumneavoastra prezinta orice tip de malocluzie este bine sa ingrijiti regulat dintii cainelui pentru a evita depunerea de tartru si placa. In urma unei consultatii din partea unui medic veterinar puteti decide achizitionarea unui aparat dentar special pentru catel.

Intoxicatia cu plumb la caini

Plumbul afectează numeroase organe interne

Numim intoxicaţie sau otrăvire cu plumb situaţia în care nivelul de plumb din sângele câinelui devine suficient de mare pentru a cauza simptome. Cel mai adesea sunt afectaţi câinii care ingerează bucăţi de vopsea pe bază de plumb sau praf cu ocazia remodernizării locuinţelor, dar şi aceia care înghit bucăţi de obiecte cu un conţinut mare din acest metal (jucării, obiecte folosite la pescuit, elice etc.).
Apa care trece prin conducte de plumb poate avea o concentraţie serioasă, precum şi apa servită în vase ceramice lăcuite necorespunzător. De obicei, simptomele apar când câinele înghite o cantitate mai mare de plumb într-un timp scurt (dacă linge vopsea sau înghite praf cu un conţinut mare din acest metal, cam în două zile). Cu toate aceastea, şi cantităţi mai reduse introduse în organism de-a lungul timpului se pot acumula, determinând apariţia simptomelor.
Care sunt simptomele?
Plumbul afectează numeroase organe interne, în special sistemul gastro – intestinal şi cel nervos. Simptomele includ lipsa poftei de mâncare, vomitat, dureri abdominale, costipaţie şi apoi diaree, mestecatul în gol, orbire, crize, spasme musculare, schimbări comportamentale, rotire şi lipsa coordonării.
Cum se stabileşte diagnosticul?
Un diagnostic iniţial se realizează pe baza istoricului expunerii la plumb, semne clinice şi răspunsul la tratamente. Intoxicaţia cu plumb ar trebui luată în considerare de fiecare dată când un animal (sau un om!) prezintă simptome la nivelul sistemelor gastro – intestinal şi nervos. Examinarea sângelui la microscop poate arăta anomalii ale celulelor roşii, deşi nu acesta este un test definitoriu, ci verificarea concentraţiei de plumb din sânge. Dacă animalul moare, diagnosticul se poate afla în urma verificării concentraţiei de plumb din ficat.
Care este tratamentul?
Scopul tratamentului este, în primul rând, eliminarea plumbului rămas în tractul gastro – intestinal prin inducerea vomitatului dacă expunerea este recentă sau în mod chirurgical, dacă este cazul. Celelalte simptome sunt şi ele tratate separat. Tratamentul specific presupune coagularea plumbului din sânge. Alte tratamente includ penicilamina şi tiamina. După tratament, analizele de sânge ar trebui refăcute pentru a se verifica nivelul plumbului.
Cum se previne intoxicaţia cu plumb?
În primul rând, trebuie prevenită ingerarea plumbului de către câine. De exemplu, dacă va reamenajaţi locuinţa şi folosiţi vopsea sau alte substanţe pe bază de plumb, nu-i permiteţi câinelui să intre în zona respectivă, deoarece poate să înghită bucăţi de vopsea sau praf. Orice obiect care conţine plumb trebuie ţinut departe de animale şi copii. Dacă un animal din casă este diagnosticat cu intoxicaţie cu plumb, ar trebui să testaţi şi celelalte animale şi chiar şi oamenii, în special pe cei mici.

Hidrocefalia la caini

Hidrocefalia poate apărea fie congenital, fie ca urmare a unui traumatism sau tumori pe creier. Reprezintă colectarea de lichid în exces în şi în jurul creierului. Acesta poate secreta prea mult lichid sau, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, lichidul nu se poate scurge din sistemul nervos central, aşa cum ar trebui să se întâmple.
În creier există spaţii umplute cu fluid, numite ventricule; în cazul unui câine bolnav, acestea devin prea pline, încep să se umfle şi astfel inhibă formarea şi/sau dezvoltarea noului ţesut prin presiunea pe care o exercită. Rasele afectate de obicei sunt cele mici: maltezul, terrierul Yorkshire, pomeranienii şi chihuahua, însă hidrocefalia se poate manifesta şi la alte rase.
Care sunt simptomele?
În mod obişnuit hidrocefalia este diagnosticată la câinii tineri, de până la 4 luni. Capul ia o formă de cupolă, iar oasele craniului din partea superioară a acestuia nu se pot închide. O regiune moale, deschisă, poate fi observată în vârful capului. Câinii afectaţi pot fi orbi, pot avea crize sau un mers anormal. De asemenea, nu sunt bine dezvoltaţi mintal şi pot avea dificultăţi în învăţare. Boala are mai multe niveluri de gravitate.
Care sunt riscurile?
Câinele hidrocefalic are de obicei o speranţă de viaţă foarte redusă. Deşi boala are un spectru larg al gravitaţii, este puţin probabil să depăşească vârsta de 2 ani.
Ce se poate face?
Majoritatea cazurilor nu se tratează. Se recomandă consultarea unui neurolog veterinar şi acesta poate decide să dreneze excesul de lichid din creier sau să recomande un tratament pe termen lung cu Prednison sau Furosemid. Chiar şi astfel, este puţin probabil că un câine hidrocefalic să ducă o viaţă normală, tratamentul fiind adesea inutil şi scump. Hidrocefalia este o boală congenitală (cu care se naşte) şi câinii bolnavi ar trebui retraşi din orice program de înmulţire.

Aushwitz pentru caini

Criza si alegerile parlamentare din toamna trecuta au reusit sa stabilizeze situatia. Tranzitia de la oras la tara, mai precis de la bloc la casa si-a incetinit ritmul. Norocosii  au scapat de santier si s-au mutat in suburbii (oare nu sunt suburbiile din vest trasatura unei false bunastari, care creaza un sentiment de pseudo-putere?).  In casele lor “impecabile” cu termopane si Lindab, cu gratarele in curte si manele emanate din echipamente Hi-Fi de ultima generatie, aceasta rasa noua de “SUBURBANI” se ARIANIZEAZA din ce in ce mai mult, in ciuda faptului ca isi rup masinile pe strazile pietruite, pleaca din casa cu cisme de cauciuc si pantofii de hora in mana, sau ca fumul gratarelor se amesteca cu putoarea foselor septice prevazute cu barcanale ca sa evite refularea dejectiilor pe parchetul de bambus.
Si cum un arian care se respecta nu respecta nici o forma de viata diferita de modelul lor, SUBURBANII nu pot concepe existenta in vecinatatea lor a unor fiinte rudimentare, cum ar fi cainii vagabonzi si a unor oameni care au un mod de viata diferit de al lor si nu-si zugravesc cu tambalau casele in fiecare an; care nu isi pun cainii fara rasa in portbagaj sa-i arunce pe marginea soselei; toti cei diferiti sunt considerati UNTERMENSCHEN.  Si atunci in ciuda faptului ca in Romania exista o lege de protectie a animalelor, care considera fapt penal maltratarea si uciderea unui animal sanatos ei apeleaza la relatii la primarie, reclamatii nefondate, tertipuri, sicane, hartuiala si calomnie pentru indepartarea din zona lor zero a unor animale salvate de pe strazi, din campanii de otravire, care nu au nici o vina decat ca sunt adapostite, hranite, ingrijite si iubite de niste UNTERMENSCHEN. Desi acesti UNTERMENSCHEN au sezizat ProTv-ul in legatura cu atrocitatile comise asupra animalelor in suburbia lor, singurul feed-back primit la doua luni dupa prima sezizare a fost un abonament la Stirile ProTv.  Spaima este mai mare cu cat atacurile SUBURBANILOR asupra UNTERMENSCHENILOR se concretizeaza in sezizarea diverselor institutii si autoritati ale statului, cum ar fi Primaria din suburbie, Directia Sanitar-Veterinara, Directia de Sanatate Publica. Si in ciuda faptului ca baza legala nu exista, aceste institutii iau masuri.
Astfel, UNTERMENSCHENII au aflat ca au un numar mare de cainii si pisici, ca ii tin flamanzi, ca produc discomfort datorita mirosului. Au aflat ca Directia de Sanatate Publica a facut verificari pe teren si ca au 30 de zile la dispozitie sa dupa cainii de acolo.  Au aflat ca nu au baie in casa.
Desi la prima vedere pare un joc de copii sau o agresivitate de plaivaz, probabil in cateva zile probabil ProTv-ul va fi incantat sa filmeze cadavre.  DEOARECE LEGEA E INTERPRETATA DUPA MUSCHII FIECARUIA

1. In conformitate cu Ordinul ANSVA nr.31/2008-Aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protectia animalelor, “numarul de animale detinut de o persoana fizica nu este restrictionat”.  DECI UNTERMENSCHENII au dreptul sa tina oricate animale.
2. Este normal ca patrupedele, sa latre cand trec masini pe strada, elicopterele SUBURBANILOR deasupra casei  sau cand SUBURBANII fac chefuri cu muzica.
3. SUBURBANII stiu ca UNTERMENSCHENII au pisici; si intradevar au; le tin intr-o camera inchisa in casa si nu sunt vizibile in exterior. Este usor de dedus ca SUBURBANII dispun de dispozitiv sofisticat de spionaj cu ajutorul caruia se vede prin pereti; UNTERMENSCHENII sunt in pericol si spionati in permanenta, SUBURBANII se fac vinovati de hartuire, art. 208/1 C. penal.
4. SUBURBANII afirma ca animalele nu sunt hranite bine si sunt deranjati de mirosuri inexistente se fac vinovati de calomnie, art. 206 Cod Penal
5. Daca Directia de Sanatate Publica afirma ca s-au facut verificari pe teren si UNTERMENSCHENII nu stiau de aceste verificari, inseamna ca proprietatea UNTERMENSCHENILOR, a fost violata; si inca de niste reprezentanti ai unor autoritati. Nu ar fi de mirare ca fiecare miscare a UNTERMENSCHENILOR sa fie monitorizata, la cererea suburbanilor.
6. Directia de Sanatate Publica solicita UNTERMENSCHENILOR ca in termen de 30 de zile sa duca cainii la un adapost autorizat fara ca in atributiile acestei Autoritati a Statului sa existe o referire la acest gen de rezolutie sau fara a se preciza baza legala.
7. Impreuna cu un SUBURBAN, aratandu-si pectoralii intr-un autentic Tarzan’ show, un consilier de la Primarie vine intr-o dupa-amiaza de duminica la poarta UNTERMENSCHILOR articuland de nenumarate ori ca el este CONSILIER si precizand ca el ii va EXECUTA pe UNTERMENSCHENI in ziua urmatoare. Ce a facut se incadreaza la infractiunea de amenintare prevazute si pedepsite de art. 193 Cod penal si fapta savarsita in public, prevazute si pedepsite de art 152 Cod penal comisa la data de 2 august 2009. Ba mai mult,  incalca prevederile Legii nr. 393/2004 – privind Statutul aleşilor locali, art.53. Pe asta mi-am consumat eu VOTUL?

Nu am coltii ascutiti, dar am nervii oteliti si ma irita tendinta actuala de a confunda marfa cu ambalajul. Probabil am intrat in categoria UNTERMENSCHENILOR cand nu ne-am terminat casa. Acela a fost momentul in care am decis ca nu suntem compatibili cu calitatea de SUBURBAN.  Si am decis ca intr-un moment de libertate profesionala sa dam RESET si sa fugim din suburbii. Ori la tara ori la oras; suburbiile au infrastructura de tara dar fite de oras.
Am scris acest articol pentru ca sunt MAMA UNTERMENSCHEN. Si se pare ca vecinii SUBURBANI nu au habar ca poate face o MAMA. Si cand spun MAMA am in vedere trei adulti, un copil de 9 ani si 57 de animale (caini si pisici).
Nu voi admite sa-mi fie luate animalele in care am investit dragoste si bani. SUBURBANII si-au zugravit de doua ori casa, noi UNTERMENSCHENII am cumparat luna de luna hrana de calitate pentru caini si pisici, le-am asigurat tratament medical si le-am oferit adapost si dragoste. Daca in ciuda legii ni se va face o nedreptate incercandu-se in continuare sa ni se ia animalele, va anunt ca ma voi folosi toate mijloacele de care dispun, pana la SUICID pentru a atrage atentia autoritatilor, mass-mediei si populatiei si voi lupta pana la capat ca TARICEII (nu au legatura cu fostul prim-ministru) sa nu mai persecute familii care incearca sa fie umane si nu robotizate ca ei.  Si sa nu credeti ca sunt o nebuna. Sunt Andreea Milea Ionescu, care a colaborat cu primari de municipii (Cluj-Napoca, Braila si Oradea) si de orase, cu prefecti si cu Secretarul General al Guvernului Tariceanu, care a fost Consilier Personal la un Secretar de Stat; si care nu in ultimul rand a coordonat si elaborat lucrari prin care toate aceste municipii, orase si circa 28 de comune au primit finantare de peste 200.000.000 Euro pentru proiecte de alimentare cu apa si canalizare.  Am dovezi, fotografii, articole din ziare si inregistrari. Si niciodata nu am cerut favoruri personale sau de alt tip in detrimentul celor din jur.
Nu am mare experienta de blogger dar voi difuza acest material pana cand cineva imi va auzi strigatul. Colaboratorii mei fara voce, enumerati mai jos trebuie sa aiba parte de o familie iubitoare nu sa fie luati fara urma ca ursul Ballo (cinismul presei s-a vazut in cele doua reportaje: reportajul preluarii si reportajul in care familia adoptiva isi cauta animalul). Si daca sunt de acord ca locul oricarui urs sau animal salbatic este intr-un habitat natural, nu inseamna ca nu sunt solidara cu cei care si-au pierdut animalul; NU SUNT DE ACORD CA DATORITA SNOBISMULUI CELOR DIN JUR SA FIU CONSTRANSA SA-MI INDEPARTEZ ANIMALELE IN CONDITIILE IN CARE:
(1) AM UN TEREN DE 1000 MP LA TARA, LA CORBEANCA, JUDETUL ILFOV
(2) AM POSIBILITATE FINANCIARA SA ACORD INGRIJIRE ADECVATA ANIMALELOR
NU VREAU SA AM OCAZIA SA VAD STIRILE PROTV PREZENTAND CADAVRELE ANIMALUTELOR MELE. TOATE AU O IDENTITATE, O POVESTE SI FAC PARTE INTEGRANTA DIN FAMILIA IONESCU.
COLABORATORI ARTICOL
1. LIVIU IONESCU, 60 DE ANI, FOST DIRECTOR COORDONATOR PROGRAME USAID (AGENTIA STATELOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE INTERNATIONALA) IN PERIOADA 1997-2007; ACTUALMENTE ADMINISTRATOR LA PROPRIA FIRMA DE CONSULTANTA, CARE A ELABORAT LUCRARI CASTIGAND PENTRU BENEFICIARI FINANTARI DE PESTE 35.000.000 EURO
2. ANDREEA MILEA IONESCU, 48 ANI, DIRECTOR DE PROIECT USAID; ACTUALMENTE DIRECTOR TEHNIC LA PROPRIA FIRMA DE CONSULTANTA
3. GILDA MARIA STANCU, 23 ANI, STUDENT SI ASISTENT MANAGER LA O FIRMA DE IMPORT-EXPORT
4. LIVIU ILIE IONESCU, 9 ANI, ELEV LA SCOALA OLGA GUDIN
5. CAROLINA MILEA, 93 DE ANI, PENSIONARA
TRUPA CANINA:

1. 2000-ROLLIE-Catel personal. Ciobanesc caucazian, dresat de Gabriel Cocu
2. 2003-TOULIU-Maidanez pastrat de pe santier
3. 2005-DINO-Maidanez preluat de la un stapan de la bloc
4. 2005-ZENO si ZOLLY-Maidanezi culesi din Corbeanca in timpul inundatiilor din luna septembrie
5. 2005-AGIACAI-Maidanez cules in Corbeanca in iarna anului 2005
6. 2005-TASHA-Teckel, catelul baietelului nostru
7. 2007-RUBI, TAJI si BOLT-Metisi de talie mica, culesi in Corbeanca
8. 2008-HILLARY-Maidanez, luata de pe strada in timpul campaniei de OTRAVIRE in care au murit peste 40 de caini. Era gestanta si a fatat 4 pui
9. 2008-SIMBA, VALI si SNUPPY-Metisi fatati de Hillary

10. 2008-TIFFANY-Maidanez, preluata de pe strada din Corbeanca, accidentata intentionat de o masina. Era gestanta si a fatat 5 pui
11. 2008-MITITELU, GABRIELA si JIMMY- Metisi fatati de Tiffany
12. 2008-DR. ZIDU, AURICA, THALIA, CUTE, POUCHI-POUCHI, BARBIEE, SZILARD si EVA-Metis de talie mica, culesi din Corbeanca in timpul campaniei de otravire
13. 2008-TEQUILLA, KELLY, ATILLA, CIOCOLATA si BONNETI
14. 2008-RITA-metis de peckinez, parasit in benzinarie in octombrie 2008; catelul mamei (91 de ani)
15. 2009-VITEAZU-rezultat dintr-o imperechere accidentala a lui HILLARY
FELINE

1. 1998-BOTICU-Pisica europeana, favorita fiicei mele
2. 2000-GREY-Albastru de rusia
3. 2001-RALPH si LUPITA-Pisici rasa comuna europeana, salvate de la omor in Bucuresti
4. 2002-DALIN, KATINCA, KATELA, SOSETA, LILA, GILDOIUL, BILINA, ZORBA, SILVIA, AXINTE, LILIACUL-Pisici europene, adoptate in zona Kiseleff
5. 2003-NAZIRA-Pisica europeana, adoptata la rugamintea unei prietene batrane
6. 2003-ZEYNEP-Pisica europeana, adoptata din Corbeanca
7. 2004-BLISTER-Tuxedo Mix, adoptata din Corbeanca
8. 2005-MUTZU-Norvegian de Padure, primit cadou de la prieteni
9. 2005-NICOLETA-Pisica europeana, adoptata din Bucuresti; a fost gasita cu burtica sfasiata

10. 10. 2005-DREIMAN-Pisica europena, adoptata din Bucuresti, a fost gasot intr-o punga de plastic
Si nu uit ca sunt datoare memoriei animalutelor care au trecut dincolo, fie natural, fie ajutati de persoane “binevoitoare”.

1. BAMBI, primul meu animal, canishutza care stia cand vin acasa din stagiatura, eutanasiata fara mila de mama mea pentru ca urma sa am un bebe
2. POUPICA, pisica care m-a invatat ce este prietenia si relatia cu lumea care nu cuvanta
3. RHETT, motanelul care si-a dat sfarsitul numai dupa ce a fost in mijlocul familiei
4. TURTITA si POUPICU puisori tarati si luptatori
5. EMINESCU, motanelul care a trecut dincolo numai dupa ce a fost luat in brate
6. TOTINO, maidanezul pitic cu urechi mari omorat de cainii de pe strada din Corbeanca
7. BANDERAS, omorat de un nepriceput cu diploma de medic veterinar, care i-a perforat uretra si vezica
8. BIMBA, catelusa iubitoare gasita otravita in curtea de la Corbeanca, langa gardul familiei Marinescu
9. MOTANUL INCALTAT, rapus de o moarte subita

10. SNOOK, metisul de teckel care dimineata era super voios iar seara a fost gasit mort, probabil otravit, in padocul de langa gardul familiei Marinescu
11. LARA, catelusa caucazian care a murit de babesioza; parazit purtat de o capusa care in principal ataca caprioarele salbatice. LARA nu a fost in padure; insa capusa a ajuns la Corbeanca odata cu pamantul de umplutura pe care SUBURBANII l-au pus in curte
12. VANATORUL , care a fost ucis de semenii lui, dupa ce cineva din exterior a deschis portile de la doua padocuri
13. BUTCH, VULPITA, TOTO BATRANUL, si alti circa patruzeci de caini fara nume, inmultiti pe santierele din Corbeanca (numai pe strada Dorului) si otraviti in 2008.
14. Si in final, LOU-LOU , metisul de lup care canta, seful strazii Dorului din Corbeanca, disparut fara urma in Aprilie 2009.

RIP prieteni necuvantatori!

NOTA:
IMI CER SCUZE SI NU DORESC CA ARTICOLUL MEU SA LEZEZE:

• PE CEI CARE DESI STAU IN SUBURBII AU RAMAS OAMENI, NETRASFORMANDU-SE IN ROBOTI. SUNT MULTI CARE AU GRIJA DE ANIMALELE STRAZII SI LE OFERA CALDURA, DRAGOSTE SI CELE NECESARE SUBZISTENTEI.
• PE CEI CARE SE TIN DEOPARTE SI INTORC CAPUL CAND VAD UN ANIMAL IN SUFERINTA, DAR NU PROVOACA EI SUFERINTA
• PE CEI CARE APRECIAZA VIATA IN SUBURBII DAR NU INTERVIN IN VIATA CELOR DIN JUR

PE TOTI ACESTIA CEI PE CARE II CUNOSC SAU NU II RESPECT DIN TOT SUFLETUL
INSA VOI LUPTA CU TOATE PUTERILE CU CEI CARE FAC ABUZ DE TARIE, FUNCTIE SI RELATII SI PROVOACA DISCONFORT MORAL, MATERIAL SI FIZIC CELOR CARE NU SE CONFORMEAZA CU REGULA LOR PRINCIPALA SI CU MODUL LOR DE CONDUITA.

Curiozitati despre caini

Bassetul cel mai urecheat caine

• in SUA traiesc aproximativ 60 milioane de caini
• daca ai lua receptorii olfactivi din nasul unui caine si i-ai intinde pe podea, acestia ar acoperi o suprafata mai mare decat cea a cainelui insusi
• cainii pot fi dresati sa detecteze o viitoare criza de epilepsie
• puii de dalmatian se nasc fara pete ; ei sunt complet albi la nastere, celebrele pete negre apar pe masura ce cresc
• copoii sunt folositi la gasirea infractorilor inca din 1600 ; de aici si porecla data politistilor…
• 87% din proprietarii de caini spun ca atunci cand se uita la TV, cainii lor se ghemuiesc langa ei sau se aseaza la picioarele acestora
• un caine care creste la oras traieste in medie cu 3 ani mai mult decat unul de la tara
• in Italia exista o discoteca pentru caini, unde oamenii pot veni cu patrupezii lor. Unii si danseaza cu ei…
• cainele cu cele mai mari urechi din lume este un Basset pe nume Mr. Jeffries. Urechile lui masoara fiecare aproape 30 cm ( 11.5 inch) si sunt asigurate contra sumei de 47.800$
• cainele din rasa Basenji e singurul care nu poate latra
• un Husky siberian, pe nume Pixie, a dat nastere la 7 pui, dintre care unul era de un verde aprins
• amprentele nazale sunt folosite la identificarea cainilor, la fel cum cele digitale sunt folosite la oameni
• toti caini se trag din lup ; stramosul cainelui a trait in Asia de Est acum aproximativ 15.000 de ani
• in jur de 30% din americani recunosc ca vorbesc cu cainii lor sau ca le lasa mesaje pe robotul telefonic atunci cand lipsesc de acasa
• cainii transpira doar prin limba
• ca si oamenii, cainii si pisicile sunt fie dreptaci, fie stangaci
• cel mai rapid caine, ogarul, poate atinge viteze de pana la 67 km/ora

Cataracta la caini

Cataracta este una dintre cele mai comune boli de ochi ce afectează animalele de companie. Poate fi întâlnită la toate rasele de câini şi pisici, indiferent de vârstă, dar de obicei afectează anumite rase de câini, cum ar fi Cocker, pudelii, Schnauzer şi Terrier.
Cristalinul normal, transparent, transpune lumina pe retină astfel incat animalul să poată vedea clar. Cataracta reprezintă modificare totală sau parţială a transparenţei cristalinului, cu evoluţie progresivă şi însoţită de diminuarea vederii.
Culoarea albastră-cenuşie a ochilor căpătată pe măsură ce animalul îmbătrâneşte nu este normală.
O parte normală a procesului de îmbătrânire o reprezintă culoarea mai închisă a ochilor datorată cristalinului care devine mai gros. Această boală, cunoscută sub numele de scleroză nucleara, este întâlnită de obicei la câinii cu o vârstă de peste şase ani şi nu afectează vederea. Prin urmare, nu este recomandat un tratament în acest caz.
Cataracta poate fi ereditară sau poate apărea datorită înaintării în vârstă. Moştenirea ei este cel mai des întâlnită şi poate apărea de la naştere sau se poate dezvolta de la o vârstă fragedă. Cataracta poate apărea şi daca animalul este rănit sau suferă de o boală cum ar fi diabetul. Dacă animalul suferă de cataractă datorită unei boli, prin tratarea acesteia, efectul cataractei poate fi diminuat.
Nu există un tratament anume pentru cataractă. Aceasta nu este dureroasă, dar atunci când animalul are probleme cu orientarea în spaţiu datorită acestei boli, vederea lui poate fi readusă la normal prin operaţie. Un medic veterinar oftalmolog va inlocui cristalinul cu unul artificial pentru a îmbunătăţi vederea animalului.
Aceste operaţii au succes în 90-95% din cazuri, dar sunt totodată proceduri delicate care cer atenţie maximă din partea stăpânului. După operaţie, animalul va trebui sa poarte un guler protector până când ochiul se va vindeca şi trebuie sa stea într-un mediu liniştit.
Animalul o sa aibă nevoie şi de picaturi oftalmice care sa-i fie administrate de câteva ori pe zi, timp de câteva săptămani, conform indicaţiilor medicului veterinar.
Dumneavostră şi medicul veterinar hotărâţi dacă animalul are nevoie de operaţie.
Pentru mai multe informaţii, consultaţi medicul veterinar!

Giardia la caini

Giardia sunt protozoare (organisme unicelulare) care traiesc in intestinul subtire al cainilor si al pisicilor.  Giardia se gasesc in SUA si in multe alte parti ale lumii. Infectia cu giardia se numeste “giardioza”.
Sunt multe lucruri pe care nu le cunoastem despre acest parazit. Expertii nu cad de acord in privinta numarului de specii de giardia si care dintre aceste specii ce animal afecteaza. Veterinarii nu cad de comun acord nici in privinta a cat de comune sunt infectiile cu giardia si cand ar trebui ele tratate. In general, se presupune ca infectia cu giardia este comuna, dar boala este rara.
Cum se reproduce giardia si cum se transmite?
Un caine se infecteaza mancand chistul parazitului. In intestinul subtire, chistul se deschide si elibereaza o forma activa numita trofozoit. Acestea au o structura ca un fir de par care biciuieste inainte si inapoi  permitandu-le sa se imprastie. Ele ataca peretele intestinal si se reproduc divizandu-se in doua. Dupa un numar necunoscut de divizari, la un anumit nivel, intr-o necunoscuta locatie, aceasta forma isi creaza un perete in jurul sau si trece in fecale. Giardia din fecale poate contamina mediul si apa,  poate infecta alte animale pana si oameni.
Care sunt semnele infectarii cu giardia?

Majoritatea infectiilor cu giardia sunt asimptomatice. In rarele cazuri in care se declanseaza boala, animalele tinere sunt de obicei afectate, si cel mai frecvent semn este diareea. Diareea poate fi acuta, intermitenta sau cronica. De obicei animalele infectate nu isi pierd pofta de mancare, dar isi pierd din greutate. Fecalele sunt anormale, sunt pale, avand un miros urat si par putin apoase. In intestine, giardia previne absortia propice de nutrienti, dauneaza cutelor delicate ale intestinului, si interfera cu digestia.
Poate giardia cainilor sa infecteze oamenii?
Aceasta este o alta necunoscuta. Sunt multe feluri de giardia, si expertii nu stiu daca aceste specii infecteaza numai anumite gazde. Unele infectii cu acest parazit la oameni se pare ca au pornit de la castori, alte animale salbatice si animale domestice. Pana nu se stie sigur acest lucru, ar fi bine sa luam in considerare faptul ca animalele infectate pot transmite giardia oamenilor.
Poate ati auzit de focarele de giardia care au aparut la oamenii care au baut apa contaminata. Apa potabila contaminata cu giardia este de obicei trecuta prin canalele de epurare. In locatiile rurale, castorii sunt cel mai adesea vinovati pentru contaminarea lacurilor si apelor curgatoare. De asemenea, contaminarea cu giardia s-a produs in centrele de zi care nu au igiena optima pentru copii.
Cum diagnosticam giardioza?

Giardioza este foarte greu de diagnosticat deoarece protozoarele sunt foarte mici si nu trec odata cu scaunul. Testele la cateva scaune (o proba de scaun in fiecare zi timp de trei zile) sunt cerute des pentru a gasi organismul. Procedurile speciale de diagnosticare, in afara examinarii de rutina a fecalelor , sunt necesare pentru a identifica giardia. Procedurile pe care le folosim pentru a identifica viermii rotunzi si viermii carlig, omoara forma activa de giardia si reduce forma chistului.
Pentru a vedea forma activa, o cantitate mica de scaun este amestecata cu apa , pusa pe o lama de microscop si examinata sub mare focalizare. Deoarece aceste forme au o zvacnire, le poti vedea miscandu-se in jurul lamei. Formele active sunt de obicei gasite in scaunele pierdute. Daca aveti ocazia sa vedeti o forma activa a giardiei sub microscop, profitati de asta! Este o creatura interesanta de vazut. Este in forma de para si anatomia sa arata ca o fata din desene animate, cu ochi (cu privirea adesea incrucisata), nas si gura. Odata ce ati vazut-o, nu o veti uita.
Chisturile sunt adesea gasite in scaunul tare. Solutii speciale sunt utilizate pentru a separa chisturile de restul scaunului. Portiunea solutiei care va contine chisturi este mai apoi examinata microscopic.
In primavara anului 2004, un test de diagnosticare folosind tehnologia ELISA devine disponibil. Acest test foloseste o foarte mica mostra de fecale, si poate fi efectuata in 8 minute intr-un laborator veterinar.  Este mult mai precisa decat examinarea fecala.
Am facut testele, acum ce se intampla?

Acum ajungem la cum interpretam rezultatele testelor. Poate fi o dilema pentru veterinarul dumneavoastra. Ceea ce vedeti (sau nu vedeti) nu este intotdeauna o indicatie corecta despre ceea ce aveti. Un test negativ poate inseamna ca animalul nu este infectat.
Oricum ar fi, cateva, daca nu chiar foarte putine teste de laborator sunt 100% precise. Rezultatele negative ale unui test pot de asemenea sa se intalneasca la unele animale infectate. Daca este un test negativ, veterinarul  va sugera ori de cate ori este nevoie repetarea testului.
Ce stim despre testul pozitiv? Este greu de interpretat, nu? Gresit. Giardia poate fi gasita la multi caini cu sau fara diaree. Daca gasim Giardia, este din cauza diareei sau este doar o coincidenta faptul ca am gasit-o? Animalul poate avea diaree cauzata de o infectie bacteriana, si s-a intamplat sa fie chiar giardia aceasta infectie. Testele trebuie interpretate tinand cont de semne, simptome, si antecedentele medicale de acest gen.
Daca gasim giardia, cum o vom trata?
Revenim de unde am pornit: si tratamentul este unul controversat. Se pune intrebarea cand trebuie tratat. Daca giardia este gasita la un caine fara simptomele ca ar fi prezenta aceasta bacterie, atunci tratam animalul? Atata timp cat nu stim ca Giardia canis poate infecta oameni, deseori luam masuri de precautie si tratam un animal infectat fara simptome pentru a preveni o posibila trasmitere la oameni.
Daca doar suspectam infectie cu giardia, dar nu gasim acest organism, o vom trata oricum? Asa se face de obicei. Pentru ca este foarte dificil de gasit giardia in fecalele cainilor cu diaree, daca nu este o cauza concludenta a provenientei diareei (cainele nu a intrat in gunoi cateva nopti inainte) atunci vom trata animalul ca pentru giardia.
Exista cateva tratamente pentru giardioza, desi cateva nu sunt FDA-aprobate pentru a testa cainii. Fenbendazol este o substanta activa  antiparazitara care omoara unii viermi intestinali si poate controla giardia. Poate fi folosit impreuna cu metronidazol. Metronidazolul poate omori unele tipuri de bacterie care provoaca diareea. Deci daca diareea a fost provocata de o bacterie, si nu de giardia, bacteria poate fi omorata si simptomele eliminate.
Din pacate, metronidazolul are unele reactii adverse. S-a descoperit ca este eficient la numai 60-70% din cazurile de caini infectati de giardia,  si probabil la pisici nu este eficienta deloc. Poate fi toxic pentru ficatul unor animale. Se crede ca este teratogen (produce malformatii), de aceea nu trebuie folosit pentru animalele gravide. In cele din urma, are un gust foarte amar si multe animale ezita sa il ia – in special pisicile.
Clorhidratul de quinacrin a fost folosit in trecut, dar nu este foarte eficient si poate cauza letargie , varsaturi, anorexie si febra.
Dar acum ajungem la o alta necunoscuta. Se poate ca aceste tratamente doar sa indeparteze  chisturile din fecale dar nu  sa omoare giardia din intestine. Acest lucru inseamna ca desi s-a facut examenul coproparazitologic, apoi s-a urmat tratamentul corespunzator si  testul a iesit negativ, organismul poate fi inca prezent in intestine. Acest lucru este in special valabil pentru  vechile tratamente. Tratate in modul acesta, animalele pot fi inca sursa de infestatie pentru cei din jur.
Medicatia specifica este asociata cu regim dietetic si tratament de sustinere, indeosebi rehidratante.
Cum pot feri cainele spre a nu fi infectat cu giardia?
Chisturile pot trai cateva saptamani sau chiar luni in afara gazdei in umiditate, mediu rece, asa ca pajistile, parcurile, cotetul cainilor si alte locuri pot fi contaminate cu fecale animale si pot fi sursa de infectie pentru cainele dumneavoastra. Trebuie sa va tineti catelul departe de zonele contaminate de fecalele altor animale. Acest lucru nu este intotdeauna usor de realizat.
Ca si in cazul altor paraziti ai sistemului digestiv, trebuie prevenita raspandirea cu giardia in centrele de testare si tratament ale animelelor infectate si folosirea masurilor sanitare pentru a reduce sau omori organismele mediului. Solutia Lysol, solutia de inalbire  si compusii de amoniu cuaternar sunt eficienti impotriva giardiei.
Cum as putea controla giardia din cotet?
Infestatia cu giardia din cotete reprezinta o mare problema si trebuie abordata din mai multe puncte de vedere.

Tratati animalele: Tratati toate animalele ( in afara celor gravide) cu fenbendazol timp de 5 zile. In ultima zi de tratament, mutati-le in alta incapere si curatati zona infectata. Cand animalele vor fi mutate in incapearea dezinfectata, mai tratati-le inca o data cu fenbendazol sau albendazol pentru alte 5 zile.
Dezinfectati mediul: Stabiliti o zona curata. Aceasta poate fi o masura de ansamblu. Daca nu, faceti cateva custi si despartiti animalele infestate de cele sanatoase. Indepartati toate fecalele din zonele afectate deoarece materia organica din fecale poate scadea eficienta multor dezinfectante. Fumigarea curata zona.
Cuaternarul  de amoniu dezinfecteaza daca este folosit conform prospectului sau la 1:5 sau 1:10,  solutia de inalbire poate omori cu usurinta chisturile intr-un minut. Lasati zona sa se usuce cateva zile inainte de a muta animalele inapoi.
NOTA: Folositi cu precautie compusii cuaternari de amoniu si solutia de inalbire. Folositi ventilatia propice, manusi, haine pentru protectie si urmati recomandarile veterinarului.
Curatati animalele: Chisturile pot ramane intepenite in blana animalelor infectate. Asa ca in timpul tratamentului si inainte de a muta animalele tratate in zonele curatate, acestea trebuiesc samponate regulat si clatite bine.  Sa insistati mai ales in zona perianala.

Preveniti reinstalearea Giardiei: Giardia poate fi adusa in cotet ori prin introducerea unui animal infectat, ori poate fi prezenta pe incaltaminte. Orice alt animal ar trebui izolat fata de restul animalelor si trebuie tratat si curatat cum am specificat in randurile de mai sus. Dumneavoastra trebuie sa folositi huse de unica folosinta pentru pantofi sau sa va curatati bine pantofii/cizmele si sa spalati bine talpa piciorului folosind compusii cuaternari de amoniu  pentru a preveni reinstalearea giardiei.
Tineti minte! Giardia de la caini poate infecta oamenii, asa ca, igiena personala este necesara atat adultilor dupa curatarea cotetelor sau a curtii, cat si copiilor care se joaca cu cateii in zonele potential afectate.

Imunodeficienta la caini

Cea mai importanta problema care implica sistemul imunitar la puii de caini este un sistem imunitar neadecvat (imunodeficienta). Sistemul imunitar este mostenit si este responsabil cu apararea corpului de infectii care pot ameninta viata. Un catelui cu un sistem imunitar slab nu este numai predispus multor boli, dar poate sa nu raspunda corespunzator in urma vaccinurilor pentru catei.

Fiind inert la vaccinuri inseamna ca sistemul imunitar al catelului nu va recunoaste faptul ca a fost vaccinat si asadar nu va produce anticorpii necesari care sa lupte impotriva bolii pentru care acesta a fost vaccinat.
Imunodeficienta poate avea la baza multe motive. Cea mai importanta cauza este genetica. Puiul a fost fatat cu un sistem imunitar slab sau neadecvat. Alti catelusi pot sa nu aiba nici o problema chiar daca stau intr-un loc plin de gunoi. Unii catei pot dezvolta boli precum rapciuga, care poate slabi si afecta sistemul imunitar.
Catelusii care nu vor suge lapte de la mama lor, nu vor avea anticorpii necesari pe care i-ar fi luat din bogatia laptelui de mama numit colostru. Asadar, puiul nehranit de catre mama sa este imunodeficient.
Este dovedit ca unii dintre catelusi vor fi imunodeficienti din unul dintre motivele mentionate mai sus. Din cauza acestui motiv, chiar si cu vaccinurile moderne din zilele noastre, unii dintre catelusi nu vor fi protejati impotriva bolilor infectioase. Aceasta nu este vina vaccinurilor, ci este mai degraba este o problema genetica sau de dezvoltare a sistemului imunitar.
Nu este folositoare testarea fiecarui catelus pentru a identifica starea sistemului imunitar. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa identificam problemele imunodeficientei care ar putea aparea si la catelusii vaccinati care par sanatosi.