Melcul Banana

Melcul banana este numele comun pentru trei specii de melci de pamant, care respira aer si care fac parte din genul Ariolimax. Acesti melci sunt, de regula, de un galben stralucitor avand uneori pete maro sau negre        (ex.: Ariolimax columbianus), la fel ca bananele coapte in exces.

Melcul banana de Pacific face parte din a doua cea mai mare specie de melci terestrii din lume, ajungand la o lungime de 25 cm. si o greutate de 115 grame. Cel mai mare este Limax cinereoniger din Europa, care poate atinge 30 de cm. in lungime. Melcii banana se pot deplasa cu 16,5 cm pe minut. Ei au un singur plaman care se deschide in exterior prin intermediul pneumostomului (orificiu respirator specific gasteropodelor pulmonate). Cavitatea plamanului pneumostom este puternic vascularizata, pentru a permite schimbul de gaze.

Dezhidratarea reprezinta o problema majora a molustelor. Melcii banana secreta un strat gros de mucus, cu ajutorul caruia aduna in jurul corpului un pat de frunze si de pamant. Ei raman inactivi in acest “adapost” protectiv, pana cand mediul devine umed din nou.

Mucusul secretat contine, de asemenea, feromoni, atragand alti melci, in vederea imperecherii. Melcii sunt hermafroditi si se reproduc prin schimbul de sperma intre parteneri. Ei produc pana la 75 de oua transparente, care sunt depuse pe frunze sau pe trunchiurile copacilor. Melcii banana se imperecheaza si depun oua pe tot parcursul anului. In afara gasirii unui loc adecvat in vederea depunerii, adultii nu ofera niciun fel de ingrijire suplimentara mostenitorilor lor, ouale fiind abandonate imediat dupa ce au fost depuse.

Ariolimax columbianus este nativ din padurile aflate de-a lungul coastei Americii de Nord a Pacificului si din padurile de conifere (inclusiv rasinoase) care se intind din sud-estul Alaskai pana in Santa Cruz, California.

Melcii banana sunt dertritivori (se hranesc cu detritus sau material rezultat in urma faramitarii). Ei isi pregatesc dieta formata din frunze, excremente de animale si materii vegetale moarte, pe care le transforma in humus; se pare ca au o inclinatie catre ciuperci. Atunci cand se hranesc imprastie seminte si spori, eliminand o substanta fertilizatoare bogata in azot. Prin consumul de detritus, melcii contribuie la descompunerea materiei si la ciclurile elementelor nutritive, aspecte importante ale ecosistemului. Ratonii, serpii, ratele, gastele si salamandrele se hranesc uneori cu melci banana.

Datorita aspectului lor deosebit, melcii banana au devenit mascota oficiala a Universitatii Santa Cruz din California.

Piometrul

Piometrul este o infectie grava a uterului frecvent intalnita la pisicile si catelele nesterilizate, care nu sunt imperecheate. Afectiunea poate debuta insidios si are o evolutie rapida, fiind descoperita abia in stadiul final, cand viata animalului nu mai poate fi salvata. In termeni neacademici, piometrul reprezinta inundarea uterului  cu puroi.

Producere

Piometrul se instaleaza la 2-3 luni de la incheierea caldurilor, daca femela nu a ramas gestanta. Aceasta perioada critica este marcata de existenta unui invelis intern al uterului extrem de subtire, aflat in faza de regenerare. In plus, acest teren fragil este expus  influentelor hormonale. Acum este momentul cand organismul face trecerea de la estrogen, aflat in secretie maxima pe durata caldurilor, la progesteron, esential in refacerea uterului dupa ciclu.

Progesteronul favorizeaza secretiile uterine si aportul de oxigen si substante nutritive, pentru o refacere optima a invelisului intern al uterului. In doze mari se produc secretii excesive care devin un teren atractiv pentru bacterii, care gasesc aici o sursa de hrana nemaiintalnita. Acest status este corelat si cu relaxarea cervixului, cauzata tot de progesteron. Pe durata caldurilor cervixul este larg deschis, insa in conditii normala el se inchide la finalul acestei perioade. Relaxarea cervixului permite avansarea bacteriilor din mediul extern prin vagin pana la uter. Mecanismele imunitare de la acest nivel nu reusesc sa faca fata atacului infectios, iar in scurt timp uterul va fi invadat cu puroi. Nedescoperita la timp infectia se poate extinde inspre trompele uterine si ovare, precum si celelalte organe si tesuturi din abdomen.

Tratamentele hormonale sunt adesea cauza piometrului. Administrarea progestagenelor sintetice in scop contraceptiv poate avea ca efect secundar instalarea infectiei, prin cresterea cantitatii de progesteron la acest nivel. Studiile au aratat  ca o sensibilitate ridicata e endometrului fata de actiunea progesteronului poate duce la piometru chiar daca nivelul de progesteron este normal. Chiar si estrogenul poate fi incriminat de aparitia acestei afectiuni. 15% din avorturile terapeutice realizate pe baza estrogenilor pot avea ca si complicatie piometrul. In concluzie piometrul este o afectiune cauzata de un dezechilibru hormonal manifestat pe un teren biologic susceptibil.

Simptomatologie

Piometrul poate aparea la o femela de orice varsta, atat la primul ciclu cat si al 10-lea, 20-lea. Totusi o mai mare incidenta s-a observat la pisicile si catelele peste 5 ani. Piometrul prezinta doua forme: deschis si inchis , in functie de statutul cervixului.

- Piometrul cu cervix deschis: cervixul deschis favorizeaza eliminarea puroiului si a secretiilor uterine in exterior. Veti putea observa scurgeri vaginale urat mirositoare, cu sange, puroi sau mucus atat la nivelul blanii din zona cat si pe covor, mobila, lucrurile catelei sau pisicii. Animalul se poate curata des astfel ca stapanul poate rata acest simptom. Cu siguranta veti observa o intensificare a toaletarii in regiunea anala. Datorita drenajului starea generala a animalului este mai putin alterata decat in cazul celeilalte forme.

- Piometrul cu cervix inchis: cervixul inchis favorizeaza acumularea secretiilor purulente in interiorul cavitatii uterine. Acumulari masive de puroi determina marirea abdomenului. Animalul pare balonat si poate avea dificultati la ridicare sau deplasare. In stadiile avansate, uterul se poate fisura, iar infectia se raspandeste in cavitatea abdominala, ducand la sepsis si imediat deces.

In ambele forme vor mai aparea: letargie, anorexie, diaree, consum excesiv de apa si urinari dese, dureri abdominale. Diagnosticul se pune pe baza simptomelor, precum si a testelor de sange, analiza urinei, radiografii si ecografii.

Tratament

Piometrul este o afectiune extrem de grava care poate duce la deces in mai putin d eo saptamana, in cazul formelor acute. De aceea este necesar sa se instituie tratament de urgenta.  Cea mai eficienta metoda de tratament este extirparea ovarelor si a uterului. Tesuturile infectate sunt eliminate, iar animalul se recupereaza repede si poate trai multi ani in continuare. Aceasta manevra coincide cu sterilizarea, cu mentiunea ca existenta infectiei complica procedura si ingreuneaza recuperarea.

Descoperita la timp boala poate fi tratata antibiotic si hormonal (cu prostaglandine), pentru a evita sterilizarea femelei. Prognosticul nu este la fel de bun ca in cazul metodei precedente, insa in situatii exceptionale cum ar fi femele cu valoare chinologica insemnata, se poate aborda. Totusi riscul de recidiva este mare, iar efectele secundare multiple. Ar trebui sa aiba prioritate viata animalului si mai apoi functia de reproducere.

Prevenire

Sterilizarea este cea mai eficienta metoda  de profilaxie. Daca nu doriti sa va imperecheati femela optati pentru aceasta solutie, inca de la debutul primelor calduri (6-8 luni de viata). Refuzati sau intrerupeti orice tratament contraceptiv. Riscurile sunt imense! Efectuati un control de specialitate in situatia in care aveti un animal care a fost supus unor astfel de tratamente hormonale sau care a experimentat calduri lipsit de gestatie. Descoperita la timp aceasta afectiune poate fi tratata cu usurinta si viata animalului salvata.